- renata.tatomir@hyperion.ro
- Egyptology, Egyptian Archaeology, Ancient Egyptian Religion, Graeco-Roman Egypt, Egyptian Art and Archaeology, Egyptian History, and 35 moreEgyptian language, Archaeology of Ritual and Magic, Magic and the Occult (Anthropology Of Religion), Witchcraft, Religion and Magic, Magic, Ancient Egyptian Magical Texts, Quantum Physics, History, The essence of the "sacred" in Freemasonry, Mysticism, Western Esotericism, Hermetic Corpus, Hermeticism, Gnosticism, Sufism, Henotheism, Neoplatonism, Iamblichus, Proclus, Ancient History, Archaeology, Coptology, Philosophy, Anthropology, Art History, Classics, Roman History, Near Eastern Archaeology, Ancient Near East, Ancient Religion, Patristics, Ancient Egyptian Literature, IFAO, Peter Der Manuelian, and Anthropology of Religionedit
- Academic CV: https://istorie.hyperion.ro/wp-content/uploads/2017/11/CV-RO-Tatomir-Renata-2017_cu-PROF_OK.pdf ; Full P... moreAcademic CV: https://istorie.hyperion.ro/wp-content/uploads/2017/11/CV-RO-Tatomir-Renata-2017_cu-PROF_OK.pdf ;
Full Professor, Researcher - Egyptology, History,
Security Studies, Intelligence Analysis, Law, International and European Law, Cultural Diplomacy, International Affairs,
Physics
Work:
2000 - present: Hyperion University in Bucharest, Romania
- Teaching: The History of the Ancient Near East, Greece and Rome; Prehistory, Archeology, The History of Writing, The Ancient and Medieval History of the Romanian People, The History of the Byzantine Empire; Egyptian Gods in Dacia and Scythia Minor
2000 - 2008: Researcher, Egyptologist, and Director of the Sergiu Al-George Institute of Oriental Studies in Bucharest Romania (the institute was dissolved in 2008)
1993 - 1999: Editor at the Romanian National Television (TVR)
Studies:
- PhD in History with Summa cum Laude - University of Bucharest, Faculty of History with a thesis on
"Hermetism and Hermetic Techniques in Some Eastern Provinces of the Roman Empire, 1st - 3rd centuries C.E."
- M.A. in Intelligence Analysis and Security Studies
- M.A. in International and European Law
- M.A. in Management
- B.A. in Law
- B.A. in History
2001-2004: Scholarships at the Institut francais d'archeologie orientale, Cairo, Egyptedit - Prof. Dr. Alexandru Avram, Universite Lemans, France, Prof. Dr. Alexandru Barnea, University of Bucharest, Romania, Academician Prof. Dr. Sabina Ispas, Romanian Academy, Dr. Valeriu Sirbu, Braila Museum, Romania, Prof. Dr. Ioana Costa, University of Bucharest, Prof. Dr. Carol Capita, Prof. Dr. Ana-Cristina Halichias, University of Bucharest, Prof. Dr. Anca Gheorghiu, Prof. Dr. Cristian Barna, National Academy of Intelligence, Bucharest, Romaniaedit
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests: Egyptology, Ancient Near East, Ancient Trade & Commerce (Archaeology), Ancient Egyptian History, Ancient Egypt, and 6 moreAncient Maritime Trade Routes, Ancient Trade Routes, History of Great Trade Routes, Trade in Ancient Near East, transfer of knowledge: Egypt-Near East, and Ancient Commercial Trades
Research Interests:
INTERNATIONAL CONFERENCE EAST-WEST DIALOGUE. INDIVIDUAL & SOCIETY THROUGH AGES THE FIRST INTERNATIONAL INTERDISCIPLINARY CONFERENCE OF HISTORY SPECIALIZATION HYPERION UNIVERSITY OF BUCHAREST 0 - 03 JUNE 2018... more
INTERNATIONAL CONFERENCE EAST-WEST DIALOGUE. INDIVIDUAL & SOCIETY THROUGH AGES
THE FIRST INTERNATIONAL INTERDISCIPLINARY CONFERENCE OF HISTORY SPECIALIZATION
HYPERION UNIVERSITY OF BUCHAREST
0 - 03 JUNE 2018
https://ewd.istorie.hyperion.ro/
https://web.facebook.com/east.west.dialogue.history.hyperion/
The First HHIIC invites authors to submit abstracts for presentations on any of the 2018 interdisciplinary and transdisciplinary connected topics.
Topics of interest include, but are not limited to, the following:
History,
Archaeology,
Anthropology,
Museology,
Cultural studies,
Political Sciences,
Diplomacy,
Philology,
Religion,
Science,
Economy
Conservation,
Heritage,
Tourism,
Multiculturalism
The papers are expected to treat the suggested themes from an inter-and / or transdisciplinary outlook;
however, due to our specialization, their historical dimension is required.
Submissions are sought for oral presentations.
THE FIRST INTERNATIONAL INTERDISCIPLINARY CONFERENCE OF HISTORY SPECIALIZATION
HYPERION UNIVERSITY OF BUCHAREST
0 - 03 JUNE 2018
https://ewd.istorie.hyperion.ro/
https://web.facebook.com/east.west.dialogue.history.hyperion/
The First HHIIC invites authors to submit abstracts for presentations on any of the 2018 interdisciplinary and transdisciplinary connected topics.
Topics of interest include, but are not limited to, the following:
History,
Archaeology,
Anthropology,
Museology,
Cultural studies,
Political Sciences,
Diplomacy,
Philology,
Religion,
Science,
Economy
Conservation,
Heritage,
Tourism,
Multiculturalism
The papers are expected to treat the suggested themes from an inter-and / or transdisciplinary outlook;
however, due to our specialization, their historical dimension is required.
Submissions are sought for oral presentations.
Research Interests:
Flavored materials and fragrance are the two main characteristics which made incense famous throughout the ancient world. Since prehistory people have used the perfumes released by many burning materials in religious rituals, cosmetics,... more
Flavored materials and fragrance are the two main characteristics which made incense famous throughout the ancient world. Since prehistory people have used the perfumes released by many burning materials in religious rituals, cosmetics, or for therapeutic reasons. In antiquity incense was prized by all civilizations, having sacred connotations, related to gods and eternal life. Trade routes crossed the Ancient East in search of ingredients. Two resins especially were valued, on a par with gold: the frankincense and myrrh from Southern Arabia. In ancient Egypt incense was a powerful manifestation of the gods.
Keywords:
ancient Near East history;archaeology;cultural history;frankincense;history and associated disciplines;incense;kyphi;myrrh;perfume;religion
Keywords:
ancient Near East history;archaeology;cultural history;frankincense;history and associated disciplines;incense;kyphi;myrrh;perfume;religion
Research Interests:
Egypt has fascinated for a long time, even more than some of us thought. Ever since antiquity, this land has become a bustling area for scholars or mere travelers. This study presents some of the famous Classical scholars whose writings... more
Egypt has fascinated for a long time, even more than some of us thought. Ever since antiquity, this land has become a bustling area for scholars or mere travelers. This study presents some of the famous Classical scholars whose writings are valuable testimonies for todays historians.
Research Interests:
Antiquities are objects that have remained until today from antiquity, the historical era that succeeds prehistory, being considered the most distant historical past of mankind. The phenomenon of giving great value to ancient artifacts is... more
Antiquities are objects that have remained until today from antiquity, the historical era that succeeds prehistory, being considered the most distant historical past of mankind. The phenomenon of giving great value to ancient artifacts is present from the farthest past of civilizations. The following study present aspects of the history of the reuse of Egyptian antiquities.
Research Interests:
Ioana COSTA – "Egiptul fiecăruia : Renata Tatomir, Introducere în egiptologie, Bucureşti: Pro Universitaria, 2017", Convorbiri literare, SEP 1, 2017 Cărţile se multiplică infinit, fiecare cititor îşi creşte propria sa carte, pe măsură ce... more
Ioana COSTA – "Egiptul fiecăruia : Renata Tatomir, Introducere în egiptologie, Bucureşti: Pro Universitaria, 2017", Convorbiri literare, SEP 1, 2017
Cărţile se multiplică infinit, fiecare cititor îşi creşte propria sa carte, pe măsură ce o citeşte. Subiectivismul inerent al autorului (chiar şi în cazul lucrărilor ştiinţifice) se întîlneşte cu subiectivismul lectorului, iar rezultatul este unic şi, adesea, imprevizibil.
O carte despre Egipt şi egiptologie funcţionează ca un magnet, pentru că – indiferent de specializarea fiecăruia – o civilizaţie veche, aflată atît de aproape şi atît de departe, pare să fie tărîmul viselor şi al ştiinţelor. Cu atît mai mult, o Introducere în egiptologie este treapta pe care ne dorim să urcăm.
Volumul oferit de Renata Tatomir (Editura Pro Universitaria, 2017) este nu doar atrăgător, ci şi necesar: este o premieră în spaţiul editorial românesc, în care domeniul egiptologiei era destul de firav reprezentat. Tabla de materii, desfăşurată pe mai bine de trei pagini, este sugestivă: o primă parte, dedicată istoriei Egiptului faraonic, abordează etapele succesive, din perspective cuprinzătoare (şi incitante). Partea a doua tratează elementele de civilizaţie, cultură şi artă, incluzînd, printre altele, principalele simboluri egiptene, scrierea hieroglifică, categoriile artistice, descoperiri arheologice importante, muzee şi colecţii mari. Iar autoarea promite alte două volume într-un viitor nu prea îndepărtat.
Subiectiv, m-aş opri asupra unui mic capitol care prezintă, cu o bună concizie, naşterea egiptologiei (p. 17-20). Poate că nu sînt multe domeniile ştiinţifice pe care să le găsim deplin definite încă din Antichitate (filologia este unul dintre ele, născut în Alexandria Egiptului, în mediul Bibliotecii create acolo şi care a devenit o instituţie emblematică). Egiptologia este o creaţie a statului faraonic, aflat la vîrsta la care putea privi către sine, pentru a se evalua, fructifica şi conserva. Prinţul Khaemwaset, al patrulea fiu al lui Ramses al II-lea, este considerat primul egiptolog: el a identificat şi restaurat mormintele şi templele de la începuturile civilizaţiei egiptene, iar eforturile lui ştiinţifice au fost consemnate în inscripţii ajunse pînă la noi.
Egiptologia datorează însă enorm expediţiei napoleoniene de la finele secolului al XVIII-lea. Napoleon a fondat Institutul francez de la Cairo, al cărui succesor este în prezent un centru viu al studiilor arheologice şi egiptologice. Tot lui Napoleon şi intuiţiei sale i se datorează valorizarea Stelei de la Rosetta (ajunsă, prin tribulaţiile istoriei, la British Museum), cea care a permis descifrarea uitatei scrieri egiptene de către Champollion. Pentru a continua lectura subiectivă, am aminti aici că Champollion s-a aflat într-o competiţie a descifrării cu Thomas Young, inventatorul probabil al termenului „indo-european” (1813).
Dintre textele vechi egiptene, autoarea aminteşte unul cu un titlu care ne face să visăm: Disputa între un om şi ba-ul (sufletul) său. Cartea însăşi se aşază ca un dialog permanent cu cititorul, în care întrebările ce se iscă pe parcurs par să primească grabnic un răspuns. O carte bine scrisă merită să fie bine citită.
Bucureşti, iulie 2017
Cărţile se multiplică infinit, fiecare cititor îşi creşte propria sa carte, pe măsură ce o citeşte. Subiectivismul inerent al autorului (chiar şi în cazul lucrărilor ştiinţifice) se întîlneşte cu subiectivismul lectorului, iar rezultatul este unic şi, adesea, imprevizibil.
O carte despre Egipt şi egiptologie funcţionează ca un magnet, pentru că – indiferent de specializarea fiecăruia – o civilizaţie veche, aflată atît de aproape şi atît de departe, pare să fie tărîmul viselor şi al ştiinţelor. Cu atît mai mult, o Introducere în egiptologie este treapta pe care ne dorim să urcăm.
Volumul oferit de Renata Tatomir (Editura Pro Universitaria, 2017) este nu doar atrăgător, ci şi necesar: este o premieră în spaţiul editorial românesc, în care domeniul egiptologiei era destul de firav reprezentat. Tabla de materii, desfăşurată pe mai bine de trei pagini, este sugestivă: o primă parte, dedicată istoriei Egiptului faraonic, abordează etapele succesive, din perspective cuprinzătoare (şi incitante). Partea a doua tratează elementele de civilizaţie, cultură şi artă, incluzînd, printre altele, principalele simboluri egiptene, scrierea hieroglifică, categoriile artistice, descoperiri arheologice importante, muzee şi colecţii mari. Iar autoarea promite alte două volume într-un viitor nu prea îndepărtat.
Subiectiv, m-aş opri asupra unui mic capitol care prezintă, cu o bună concizie, naşterea egiptologiei (p. 17-20). Poate că nu sînt multe domeniile ştiinţifice pe care să le găsim deplin definite încă din Antichitate (filologia este unul dintre ele, născut în Alexandria Egiptului, în mediul Bibliotecii create acolo şi care a devenit o instituţie emblematică). Egiptologia este o creaţie a statului faraonic, aflat la vîrsta la care putea privi către sine, pentru a se evalua, fructifica şi conserva. Prinţul Khaemwaset, al patrulea fiu al lui Ramses al II-lea, este considerat primul egiptolog: el a identificat şi restaurat mormintele şi templele de la începuturile civilizaţiei egiptene, iar eforturile lui ştiinţifice au fost consemnate în inscripţii ajunse pînă la noi.
Egiptologia datorează însă enorm expediţiei napoleoniene de la finele secolului al XVIII-lea. Napoleon a fondat Institutul francez de la Cairo, al cărui succesor este în prezent un centru viu al studiilor arheologice şi egiptologice. Tot lui Napoleon şi intuiţiei sale i se datorează valorizarea Stelei de la Rosetta (ajunsă, prin tribulaţiile istoriei, la British Museum), cea care a permis descifrarea uitatei scrieri egiptene de către Champollion. Pentru a continua lectura subiectivă, am aminti aici că Champollion s-a aflat într-o competiţie a descifrării cu Thomas Young, inventatorul probabil al termenului „indo-european” (1813).
Dintre textele vechi egiptene, autoarea aminteşte unul cu un titlu care ne face să visăm: Disputa între un om şi ba-ul (sufletul) său. Cartea însăşi se aşază ca un dialog permanent cu cititorul, în care întrebările ce se iscă pe parcurs par să primească grabnic un răspuns. O carte bine scrisă merită să fie bine citită.
Bucureşti, iulie 2017
Research Interests:
Research Interests:
"Can you see anything?" "Yes, woderful things!" INTRODUCERE IN EGIPTOLOGIE, de Renata Tatomir "Vezi ceva?" întrebă nerăbdător Lordul Carnarvon. "Da, lucruri minunate", răspunse egiptologul Howard Carter, celebrul descoperitor din 1922 al... more
"Can you see anything?" "Yes, woderful things!"
INTRODUCERE IN EGIPTOLOGIE, de Renata Tatomir
"Vezi ceva?" întrebă nerăbdător Lordul Carnarvon. "Da, lucruri minunate", răspunse egiptologul Howard Carter, celebrul descoperitor din 1922 al fabulosului mormânt al faraonului Tutankhamun.
La aproape un veac de la cea mai mare descoperire arheologică din toate timpurile, un proiect inedit și temerar și-a făcut loc pe piața românească a lucrărilor de specialitate. Introducere în egiptologie este cartea scrisă de Renata Tatomir, profesor universitar și egiptolog la Universitatea Hyperion din București.
Dacă în Occident egiptologia este un domeniu de cercetare și educație pe cât de fascinant, pe atât de respectat și solid finanțat, având o tradiție seculară, la noi, ea este o disciplină cvasi-anonimă, care își face cu greu loc în mentalul politizat al românilor, și, ca atare, vitregită, ca mai toate disciplinele ce presupun dedicație, determinare, muncă enormă, cultură solidă și o doză consistentă de pasiune sinucigașă. Lucrarea a apărut la Editura Prouniversitaria și a fost lansată la Salonul internațional de carte Bookfest din luna Mai a acestui an.
De ce să citiți această carte? Autoarea oferă câteva răspunsuri provenite din experiența personală. Dacă sunteți cumva fani ai celebrei serii cinematografice Mumia, ori a lui Tut (Tânărul faraon), ori ai altor filme americane cu aceeași tematică, Egiptul antic, precum Sphinx, Raiders of the Lost Ark, ori sunteți interesați de documentarele despre Egiptul faraonic de pe canalele TV de educație și informare, atunci cu siguranță cartea de față vă poate fi un ghid, o introducere în trecutul glorios al Egiptului faraonic. Ea a apărut dintr-un dublu imbold. Pe de o parte, este destinată studenților specializării Istorie care au în programa de învățământ discipline fundamentale precum Introducere în Istoria antică universală sau, în cazuri rare în România, discipline de specialitate care, sub o denumire sau alta au legătură cu egiptologia.
Egiptul faraonic, cu monumentele și operele sale de artă unice, a lăsat posterității vestigii fabuloase, care, de peste cinci milenii, impresionează retina, spiritul și sufletul privitorului.
Datorită formidabilei sale longevități, civilizația egipteană oferă o unică oportunitate, aceea de a studia schimbările și dezvoltările uneia dintre primele și cele mai vechi civilizații pe o perioadă extrem de îndelungată.
Pe de altă parte, volumul prezent se adresează și cititorului obișnuit care, dacă a descoperit Egiptul prin călătorii sau alte lecturi, cu siguranță va fi fost fascinat de fabuloasa și milenara civilizație faraonică de pe malurile Nilului, iar dacă nu, va avea ocazia citind paginile care urmează.
Indiferent de caz, o Introducere în egiptologie este până în momentul de față un proiect unic pe piața cărților din România, fie și pentru simplul fapt că și-a propus să reunească informații esențiale nu numai despre istoria Egiptului antic, dar și despre civilizația, cultura și arta acestuia și, nu în ultimul rând, așa cum reiese și din titlu, să prezinte cele mai importante etape din însăși istoria egiptologiei.
Aici veți descoperi cum a luat ființă statul egiptean, cine a fost Ramses II dar și cine erau preoții egipteni; veți afla cele mai importante simboluri egiptene, dar și care sunt cele mai faimoase complexe de temple; veți fi introduși în arta egipteană; veți găsi o mulțime de alte informații de specialitate și de cultură generală deoporivă care poate, pe unii dintre voi, aflați încă la vârsta căutărilor (cum a fost și cazul autoarei în urmă cu câteva decenii), vă vor stârni pasiunea și determinarea de a deveni egiptologi. Lectură plăcută!
INTRODUCERE IN EGIPTOLOGIE, de Renata Tatomir
"Vezi ceva?" întrebă nerăbdător Lordul Carnarvon. "Da, lucruri minunate", răspunse egiptologul Howard Carter, celebrul descoperitor din 1922 al fabulosului mormânt al faraonului Tutankhamun.
La aproape un veac de la cea mai mare descoperire arheologică din toate timpurile, un proiect inedit și temerar și-a făcut loc pe piața românească a lucrărilor de specialitate. Introducere în egiptologie este cartea scrisă de Renata Tatomir, profesor universitar și egiptolog la Universitatea Hyperion din București.
Dacă în Occident egiptologia este un domeniu de cercetare și educație pe cât de fascinant, pe atât de respectat și solid finanțat, având o tradiție seculară, la noi, ea este o disciplină cvasi-anonimă, care își face cu greu loc în mentalul politizat al românilor, și, ca atare, vitregită, ca mai toate disciplinele ce presupun dedicație, determinare, muncă enormă, cultură solidă și o doză consistentă de pasiune sinucigașă. Lucrarea a apărut la Editura Prouniversitaria și a fost lansată la Salonul internațional de carte Bookfest din luna Mai a acestui an.
De ce să citiți această carte? Autoarea oferă câteva răspunsuri provenite din experiența personală. Dacă sunteți cumva fani ai celebrei serii cinematografice Mumia, ori a lui Tut (Tânărul faraon), ori ai altor filme americane cu aceeași tematică, Egiptul antic, precum Sphinx, Raiders of the Lost Ark, ori sunteți interesați de documentarele despre Egiptul faraonic de pe canalele TV de educație și informare, atunci cu siguranță cartea de față vă poate fi un ghid, o introducere în trecutul glorios al Egiptului faraonic. Ea a apărut dintr-un dublu imbold. Pe de o parte, este destinată studenților specializării Istorie care au în programa de învățământ discipline fundamentale precum Introducere în Istoria antică universală sau, în cazuri rare în România, discipline de specialitate care, sub o denumire sau alta au legătură cu egiptologia.
Egiptul faraonic, cu monumentele și operele sale de artă unice, a lăsat posterității vestigii fabuloase, care, de peste cinci milenii, impresionează retina, spiritul și sufletul privitorului.
Datorită formidabilei sale longevități, civilizația egipteană oferă o unică oportunitate, aceea de a studia schimbările și dezvoltările uneia dintre primele și cele mai vechi civilizații pe o perioadă extrem de îndelungată.
Pe de altă parte, volumul prezent se adresează și cititorului obișnuit care, dacă a descoperit Egiptul prin călătorii sau alte lecturi, cu siguranță va fi fost fascinat de fabuloasa și milenara civilizație faraonică de pe malurile Nilului, iar dacă nu, va avea ocazia citind paginile care urmează.
Indiferent de caz, o Introducere în egiptologie este până în momentul de față un proiect unic pe piața cărților din România, fie și pentru simplul fapt că și-a propus să reunească informații esențiale nu numai despre istoria Egiptului antic, dar și despre civilizația, cultura și arta acestuia și, nu în ultimul rând, așa cum reiese și din titlu, să prezinte cele mai importante etape din însăși istoria egiptologiei.
Aici veți descoperi cum a luat ființă statul egiptean, cine a fost Ramses II dar și cine erau preoții egipteni; veți afla cele mai importante simboluri egiptene, dar și care sunt cele mai faimoase complexe de temple; veți fi introduși în arta egipteană; veți găsi o mulțime de alte informații de specialitate și de cultură generală deoporivă care poate, pe unii dintre voi, aflați încă la vârsta căutărilor (cum a fost și cazul autoarei în urmă cu câteva decenii), vă vor stârni pasiunea și determinarea de a deveni egiptologi. Lectură plăcută!
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
For nearly 3,000 years, the features of the ancient Egyptian art have remained almost unchanged. In the ancient Egyptian language, for expressing the concept of "art" there was an ambiguous and polyvalent term, without the clear meaning... more
For nearly 3,000 years, the features of the ancient Egyptian art have remained almost unchanged. In the ancient Egyptian language, for expressing the concept of "art" there was an ambiguous and polyvalent term, without the clear meaning that modern European languages attaches to this word-and this was Hmt / hemwt. The ancient Egyptian art must be viewed from the standpoint of the ancient Egyptians. Încercați, pentru câteva momente, să vizualizați din memorie unele dintre capodoperele picturii de acum un veac sau două. Reușiți să vi le reprezentați mental? Dacă răspunsul este afirmativ, acum imaginați-vă câteva opere celebre realizate în cel mai abstract stil artistic de astăzi. Ce anume ați putea conchide după aceste două exerciții de imaginație? Faptul că în doar unul-două secole au fost realizate schimbări uriașe în forma și conținutul artei. În contrast, caracteristicile artei Egiptului antic au rămas aproximativ aceleași pentru aproape 3000 de ani! * Universitatea Hyperion din Bucureşti.
Research Interests:
Secret Societies in The Nineteenth Century Valachian Principalities and the Balkans. The early nineteenth century was animated by the spirit of the French Revolution. This spirit awaken in people the national idea, an idea that will... more
Secret Societies in The Nineteenth Century Valachian Principalities and the Balkans. The early nineteenth century was animated by the spirit of the French Revolution. This spirit awaken in people the national idea, an idea that will continue to knead the European nations throughout the entire century, along with their attempt to permanently define their political and geographical boundaries. This was the general framework and during the the 19th century a series of structural changes started to develope in Europe. The result was the transformation of the then society. The Napoleonic wars, the industrial revolution and the emergence of nationalism played a crucial role in shaping the world as we experience it nowadays, and laid down the foundations for the creation of most modern day, nation-states. The role of more or less so-called " secret societies " , built on the principles of freemasonry, societies which have been developed and spread throughout the Balkans, including the Ottoman Empire also, is vital, if one wants to comprehend the complex history of the Balkans during the nineteenth century, by the angle of societal culminations, often being developed in an inconspicuous and even esoteric mode.
Research Interests:
Conf.univ.dr. Renata TATOMIR * Rezumat: Pentru vechii egipteni fiecare acțiune, oricât ar fi fost de mundană, era, într-un anume sens, un act cu corespon-dențe cosmice: de la muncile agricole-aratul, semănatul, culesul – până la... more
Conf.univ.dr. Renata TATOMIR * Rezumat: Pentru vechii egipteni fiecare acțiune, oricât ar fi fost de mundană, era, într-un anume sens, un act cu corespon-dențe cosmice: de la muncile agricole-aratul, semănatul, culesul – până la fabricatul berii, realizarea carafelor pentru bere, și până la construirea de ambarcațiuni, purtatul războaielor, jocuri – absolut toate erau înțelese ca având semnificații simbolice pământene pentru activitățile divine. În Egipt, ceea ce noi, acum, numim religie, era într-o măsură atât de mare acceptată drept o abordare universală și universalistă, încât nici măcar nu avea nevoie de o denumire. Egiptenii nu percepeau nicio diferență între sacru și profan. Vechile mituri cosmogonice egiptene aveau drept fundament principii științifice și filosofice coerente. Cunoaștera cosmo-gonică a Egiptului antic era exprimată sub forma narațiunii, o modalitate superioară de a exprima deopotrivă concepte fizice și metafizice.
Research Interests:
The aim of this paper is to emphasize some of the main Hermetic astrological writings, famous during the first three centuries B.C. and the first three centuries C.E. in the Mediterranean region. Although they often consist of scattered... more
The aim of this paper is to emphasize some of the main Hermetic astrological writings, famous during the first three centuries B.C. and the first three centuries C.E. in the Mediterranean region. Although they often consist of scattered fragments discovered by chance thanks to their mentioning by the Greek and Latin scholars of the time in their works, the Hermetic astrological writings are usually ascribed to the Egyptian god of knowledge and writing, in his syncretic aspect of Thoth-Hermes-Trismegistos. However, there were also cases when this sort of writings were the apanage of the highest Egyptian priests, like Petosiris, and/or even the kings, such as Nechepso.
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests: Egyptology, Ritual and Performance (Egyptology), Funerary Belief (Egyptology), Egyptology - temple & tomb reliefs, History of Pharmacology, and 6 moreAromatic Plant based Essential oil, Fragrance & flavor and Herbal Industry, Biomaterials Science, Incense Culture, Cosmetics and Perfumes in Antiquity, Incense, and Ancient Incense Trade
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests: Art, Astrology, Alchemy, Transdisciplinarity, Hermes Trismegistus and Hermetica, and 15 moreInter And Transdisciiplinary Art, Hermetism, History of Hermetic Philosophy, Theory Development, Spirituality, Religion, Faith, Personality Theory, Mental Health, Physical Health, Disparity, Transdisciplinary Research, Ethnicity, Culture, Sympathy, Hermeticism, Esoteric Studies and Creative Arts, Philosophia perenne, Sympathy, Compasssion & Empathy, Sympathetic Magic, 20th Century Art, Hermetic Corpus, Art and Symbol, Emblematic, and History of Hermeticism
Research Interests:
Research Interests:
Il quadro storico Nel corso del II e III secolo d.C., l’impero romano raggiunse l’apice dell’espansione territoriale e della prosperità materiale. L’arte dell’età imperiale comprese la produzione artistica dei secoli da Augusto a... more
Il quadro storico
Nel corso del II e III secolo d.C., l’impero romano raggiunse l’apice dell’espansione territoriale e della prosperità materiale. L’arte dell’età imperiale comprese la produzione artistica dei secoli da Augusto a Costantino. Fino all’età di Traiano l’impero visse un lungo periodo di pace all’interno, accompagnato dalla progressiva espansione territoriale oltre i confini; quindi patì una grave crisi politica, economica e militare, che si concluse con un’ultima fase di ripresa dell’istituzione imperiale. A questo quadro storico corrisposero vari momenti dello sviluppo artistico: l’arte dei primi due secoli si espresse attraverso un linguaggio elaborato nella tarda repubblica, fortemente impregnato di classicismo, pur con accenti originali soprattutto in campo urbanistico e architettonico. I modelli creati a Roma vennero esportati in tutto il vastissimo territorio dell’impero e adattati alle singole tradizioni locali. Sotto Traiano (98 – 117 d.C.) l’impero conobbe il suo apogeo, ed anche l’arte riuscì, per la prima volta (stando a quanto ci è pervenuto), a staccarsi dall’influenza ellenistica
Un Nabateo ellenizzato : Apollodoro di Damasco.
Uno degli architetti più prestigiosi e geniali fu Apollodoro di Damasco. Architetto, scrittore e ingegnere militare greco, attivo a Roma all’inizio del II secolo d.C., a lui si deve il progetto del grandioso Foro voluto dall’imperatore Traiano e, molto probabilmente, quello degli adiacenti Mercati Traianei.
Su Apollodoro ci sono poche informazioni da parte degli autori antichi, ma un suo scritto di ingegneria militare, “L’arte della guerra” (un trattato sulla costruzione di macchine belliche composto nel corso di una delle campagne daciche di Traiano) fornisce preziose informazioni sulle sue origini, in quanto la povertà lessicale che gli impedì di esprimere chiaramente il proprio pensiero è indizio di un’educazione acquisita in una madrelingua diversa da quella in cui scriveva. Nonostante il nome greco Apollodoro, un Siriano di origine anellenica, era un Nabateo ellenizzato di prima generazione, che aveva appreso il greco come seconda lingua e che aveva adottato un nome greco, come era tenuto a fare qualunque orientale che volesse acquisire una posizione elevata nel mondo romano. Il nome originario, di cui per assonanza quello greco potesse essere considerato un parallelo, può essere facilmente riconosciuto nell’arabo Aboudat (in greco Obodes), ben diffuso tra i Nabatei, i quali nel I secolo a.C. ebbero anche tre monarchi così chiamati.
Nel tempo Damasco è stata una metropoli di cultura cosmopolita, abitata dall’epoca di Alessandro Magno in poi da Arabi, Greci, Giudei, Romani. La città cadde sotto il dominio dei Nabatei, una popolazione araba, verso l’anno 85 a.C., per essere poi occupata dai Romani nel 66; nel 38 la Celesiria fece parte dei territori donati da Antonio a Cleopatra, tornando in seguito in possesso dei Nabatei, fino all’epoca di Nerone in cui fu nuovamente sotto il controllo romano.
Appolodoro fu un favorito di Traiano e l’architetto ufficiale di questo, che seguì nelle guerre contro i Daci. Il legame tra Apollodoro e Traiano si spiega facilmente. Nel 76-77 d.C. il padre del futuro imperatore, M. Ulpio Traiano, era stato governatore della Siria (legatus pro praetore Syriae), provincia in cui lo stesso Traiano aveva soggiornato nel 73-74 oppure nel 75-76, all’età di venti o ventidue anni, come tribunus legionis. E’ molto probabile quindi che il padre dell’architetto sia entrato nella clientela di Traiano padre, mentre questi era in Siria. Apollodoro dovrebbe essere nato intorno all’anno 60 d.C., e forse fu introdotto a Roma da Traiano già nel 91, quando era console ordinario, per essere impiegato nell’attuazione dei programmi domizianei di intenso rinnovamento edilizio della città .
Per Traiano Apollodoro costruì presso Drobeta il ponte di Traiano sul Danubio nella campagna del 104 in Dacia. Progettò inoltre un gymnasium, bagni pubblici, l’Odeon di Domiziano, il Porto di Traiano ad Ostia Antica, il Foro e la Colonna di Traiano a Roma. Gli sono ancora attribuiti gli archi trionfali di Benevento e Ancona. È inoltre ritenuto l’architetto dell’ultimo rifacimento del Pantheon.
Apollodoro di Damasco è l’unico grande architetto romano di cui si conoscano il nome e pressoché l’opera completa, ed è sicuramente uno dei maggiori dell’antichità. La questione del suo stile è piuttosto dibattuta dagli studiosi; in ogni caso gli si riconosce una sintesi organica fra tradizione italico-romana e moduli ellenistico-orientali.
Il ponte di Traiano sul Danubio
Nella sua attività di ingegnere militare costruì, nell’intervallo fra la prima campagna dacica (101-102 dc) e la seconda (105 dc), il ponte sul Danubio, sul quale le legioni romane passano nell’ estate dell’ anno 105, e del quale rimangono vestigia presso Drobeta (Romania) e un’immagine in rilievo sulla Colonna Traiana. Il ponte, lungo più di un chilometro, è rimasto famoso per l’audacia delle soluzioni tecniche. Su di esso, dalla tecnica arditissima, scrisse anche un trattato; da codici bizantini è stata invece tramandata la parte fondamentale, con i disegni, del suo trattato di poliorcetica.
Per la storia antica dei romeni Apollodoro rimane il personaggio che ha cambiato il corso della storia costruendo un ponte sul Danubio, che ha facilitato nel modo diretto i legami dell’Impero Romano con il territorio conquistato. Testimonianze sul ponte costruito da Apollodoro di Damasco fornisce lo storico Cassius Dio che lo considerava una “meraviglia” della storia della antichità.
L’importanza del ponte
Tra le due guerre tra romani e daci – 101-102 e 105-106 – periodo in cui l’imperatore Decebal è stato costretto ad accettare una pace imposta di Traiano – i romani avevano bisogno di una strada più breve che potesse assicurare una comunicazione più diretta con la Dacia, nella prospettiva di vincere il popolo daco. Per superare la difficoltà imperatore Traiano prende in considerazione la costruzione di un ponte sul Danubio, allo scopo di eliminare uno degli ostacoli costituito proprio dalla mancanza di una comunicazione diretta con la Dacia. Non a caso l’imperatore Traiano in persona sceglie il posto del futuro ponte sul Danubio. Punto strategico di grande importanza, Drobeta offriva un particolare vantaggio: la scarsa profondità dell’acqua e una larghezza relativamente ridotta del fiume nel luogo prescelto. Apollodoro costruì il ponte tra gli anni 103-105. Le fonti antiche ricordano i dettagli del ponte: 1135 m di lunghezza, 15 m di larghezza, 19 m in altezza, realizzato in legno e sostenuto da pilastri fortemente conficatti nel letto del fiume. I piloni erano costruiti in mattoni, pietra e “pozzolana”, provenienti dall’Italia), ma non si conosce nulla sul metodo di costruzione. Numerosi ricercatori presumono che Apollodoro abbia deviato il corso del Danubio determinando così una diminuzione del livello dell’acqua.
Alla fine dei lavori la sua guardia era assicurata da Drobeta e Pontes. L’accesso sul ponte non era possibile se non attraversando queste castra. Alla fine della dominazione romana in Dacia, il ponte è stato distrutto più volte. Oggi si possono vedere ancora i monconi dei piloni del ponte alle due estremità sulle rive del Danubio; nel 1858, quando il grande fiume ha registrato un livello molto basso, è stato possibile vedere anche la parte del ponte che si trova sott’acqua. Malgrado le pochissime tracce rimaste del ponte di Apollodoro di Damasco, questo rimane nella memoria uno dei più grandi monumenti dell’antichità.
Il Foro di Traiano
A Roma oltre a un odeon, a un circo e a un ginnasio, Apollodoro di Damasco realizzò il complesso del Foro Traiano, che fu modello per tutti i fori dell’impero. Alla grande piazza del foro (126 m di lato) si accedeva dal Foro di Augusto attraverso un arco trionfale; al centro era posta la statua equestre dell’imperatore. Sui lati si allargavano due vasti emicicli a colonne (i Mercati); di fronte all’entrata si trovava la facciata della Basilica Ulpia a cinque navate interne e absidata sui lati minori. Sul fianco posteriore della basilica si aprivano le due biblioteche, greca e latina, a pianta rettangolare, oltre le quali si accedeva al tempio del divo Traiano. Tra le biblioteche e di fronte al tempio si innalzava la Colonna Traiana.
La Colonna di Traiano
La Colonna di Traiano, il cui fregio rappresenta le guerre daciche dell’imperatore, è una felice invenzione. La Colonna e il primo monumento trionfale di questo genere e presenta rilievi di eccezionale qualità, attribuiti, almeno per la concezione, ad un “Maestro delle imprese di Traiano” che secondo alcuni sarebbe da identificare con l’architetto.
Fonte: piazzaitalia.ro Piazza Italia Journal, 2009 (Renata TATOMIR
Ricercatrice per il Fondo Giulio Magni)
Nel corso del II e III secolo d.C., l’impero romano raggiunse l’apice dell’espansione territoriale e della prosperità materiale. L’arte dell’età imperiale comprese la produzione artistica dei secoli da Augusto a Costantino. Fino all’età di Traiano l’impero visse un lungo periodo di pace all’interno, accompagnato dalla progressiva espansione territoriale oltre i confini; quindi patì una grave crisi politica, economica e militare, che si concluse con un’ultima fase di ripresa dell’istituzione imperiale. A questo quadro storico corrisposero vari momenti dello sviluppo artistico: l’arte dei primi due secoli si espresse attraverso un linguaggio elaborato nella tarda repubblica, fortemente impregnato di classicismo, pur con accenti originali soprattutto in campo urbanistico e architettonico. I modelli creati a Roma vennero esportati in tutto il vastissimo territorio dell’impero e adattati alle singole tradizioni locali. Sotto Traiano (98 – 117 d.C.) l’impero conobbe il suo apogeo, ed anche l’arte riuscì, per la prima volta (stando a quanto ci è pervenuto), a staccarsi dall’influenza ellenistica
Un Nabateo ellenizzato : Apollodoro di Damasco.
Uno degli architetti più prestigiosi e geniali fu Apollodoro di Damasco. Architetto, scrittore e ingegnere militare greco, attivo a Roma all’inizio del II secolo d.C., a lui si deve il progetto del grandioso Foro voluto dall’imperatore Traiano e, molto probabilmente, quello degli adiacenti Mercati Traianei.
Su Apollodoro ci sono poche informazioni da parte degli autori antichi, ma un suo scritto di ingegneria militare, “L’arte della guerra” (un trattato sulla costruzione di macchine belliche composto nel corso di una delle campagne daciche di Traiano) fornisce preziose informazioni sulle sue origini, in quanto la povertà lessicale che gli impedì di esprimere chiaramente il proprio pensiero è indizio di un’educazione acquisita in una madrelingua diversa da quella in cui scriveva. Nonostante il nome greco Apollodoro, un Siriano di origine anellenica, era un Nabateo ellenizzato di prima generazione, che aveva appreso il greco come seconda lingua e che aveva adottato un nome greco, come era tenuto a fare qualunque orientale che volesse acquisire una posizione elevata nel mondo romano. Il nome originario, di cui per assonanza quello greco potesse essere considerato un parallelo, può essere facilmente riconosciuto nell’arabo Aboudat (in greco Obodes), ben diffuso tra i Nabatei, i quali nel I secolo a.C. ebbero anche tre monarchi così chiamati.
Nel tempo Damasco è stata una metropoli di cultura cosmopolita, abitata dall’epoca di Alessandro Magno in poi da Arabi, Greci, Giudei, Romani. La città cadde sotto il dominio dei Nabatei, una popolazione araba, verso l’anno 85 a.C., per essere poi occupata dai Romani nel 66; nel 38 la Celesiria fece parte dei territori donati da Antonio a Cleopatra, tornando in seguito in possesso dei Nabatei, fino all’epoca di Nerone in cui fu nuovamente sotto il controllo romano.
Appolodoro fu un favorito di Traiano e l’architetto ufficiale di questo, che seguì nelle guerre contro i Daci. Il legame tra Apollodoro e Traiano si spiega facilmente. Nel 76-77 d.C. il padre del futuro imperatore, M. Ulpio Traiano, era stato governatore della Siria (legatus pro praetore Syriae), provincia in cui lo stesso Traiano aveva soggiornato nel 73-74 oppure nel 75-76, all’età di venti o ventidue anni, come tribunus legionis. E’ molto probabile quindi che il padre dell’architetto sia entrato nella clientela di Traiano padre, mentre questi era in Siria. Apollodoro dovrebbe essere nato intorno all’anno 60 d.C., e forse fu introdotto a Roma da Traiano già nel 91, quando era console ordinario, per essere impiegato nell’attuazione dei programmi domizianei di intenso rinnovamento edilizio della città .
Per Traiano Apollodoro costruì presso Drobeta il ponte di Traiano sul Danubio nella campagna del 104 in Dacia. Progettò inoltre un gymnasium, bagni pubblici, l’Odeon di Domiziano, il Porto di Traiano ad Ostia Antica, il Foro e la Colonna di Traiano a Roma. Gli sono ancora attribuiti gli archi trionfali di Benevento e Ancona. È inoltre ritenuto l’architetto dell’ultimo rifacimento del Pantheon.
Apollodoro di Damasco è l’unico grande architetto romano di cui si conoscano il nome e pressoché l’opera completa, ed è sicuramente uno dei maggiori dell’antichità. La questione del suo stile è piuttosto dibattuta dagli studiosi; in ogni caso gli si riconosce una sintesi organica fra tradizione italico-romana e moduli ellenistico-orientali.
Il ponte di Traiano sul Danubio
Nella sua attività di ingegnere militare costruì, nell’intervallo fra la prima campagna dacica (101-102 dc) e la seconda (105 dc), il ponte sul Danubio, sul quale le legioni romane passano nell’ estate dell’ anno 105, e del quale rimangono vestigia presso Drobeta (Romania) e un’immagine in rilievo sulla Colonna Traiana. Il ponte, lungo più di un chilometro, è rimasto famoso per l’audacia delle soluzioni tecniche. Su di esso, dalla tecnica arditissima, scrisse anche un trattato; da codici bizantini è stata invece tramandata la parte fondamentale, con i disegni, del suo trattato di poliorcetica.
Per la storia antica dei romeni Apollodoro rimane il personaggio che ha cambiato il corso della storia costruendo un ponte sul Danubio, che ha facilitato nel modo diretto i legami dell’Impero Romano con il territorio conquistato. Testimonianze sul ponte costruito da Apollodoro di Damasco fornisce lo storico Cassius Dio che lo considerava una “meraviglia” della storia della antichità.
L’importanza del ponte
Tra le due guerre tra romani e daci – 101-102 e 105-106 – periodo in cui l’imperatore Decebal è stato costretto ad accettare una pace imposta di Traiano – i romani avevano bisogno di una strada più breve che potesse assicurare una comunicazione più diretta con la Dacia, nella prospettiva di vincere il popolo daco. Per superare la difficoltà imperatore Traiano prende in considerazione la costruzione di un ponte sul Danubio, allo scopo di eliminare uno degli ostacoli costituito proprio dalla mancanza di una comunicazione diretta con la Dacia. Non a caso l’imperatore Traiano in persona sceglie il posto del futuro ponte sul Danubio. Punto strategico di grande importanza, Drobeta offriva un particolare vantaggio: la scarsa profondità dell’acqua e una larghezza relativamente ridotta del fiume nel luogo prescelto. Apollodoro costruì il ponte tra gli anni 103-105. Le fonti antiche ricordano i dettagli del ponte: 1135 m di lunghezza, 15 m di larghezza, 19 m in altezza, realizzato in legno e sostenuto da pilastri fortemente conficatti nel letto del fiume. I piloni erano costruiti in mattoni, pietra e “pozzolana”, provenienti dall’Italia), ma non si conosce nulla sul metodo di costruzione. Numerosi ricercatori presumono che Apollodoro abbia deviato il corso del Danubio determinando così una diminuzione del livello dell’acqua.
Alla fine dei lavori la sua guardia era assicurata da Drobeta e Pontes. L’accesso sul ponte non era possibile se non attraversando queste castra. Alla fine della dominazione romana in Dacia, il ponte è stato distrutto più volte. Oggi si possono vedere ancora i monconi dei piloni del ponte alle due estremità sulle rive del Danubio; nel 1858, quando il grande fiume ha registrato un livello molto basso, è stato possibile vedere anche la parte del ponte che si trova sott’acqua. Malgrado le pochissime tracce rimaste del ponte di Apollodoro di Damasco, questo rimane nella memoria uno dei più grandi monumenti dell’antichità.
Il Foro di Traiano
A Roma oltre a un odeon, a un circo e a un ginnasio, Apollodoro di Damasco realizzò il complesso del Foro Traiano, che fu modello per tutti i fori dell’impero. Alla grande piazza del foro (126 m di lato) si accedeva dal Foro di Augusto attraverso un arco trionfale; al centro era posta la statua equestre dell’imperatore. Sui lati si allargavano due vasti emicicli a colonne (i Mercati); di fronte all’entrata si trovava la facciata della Basilica Ulpia a cinque navate interne e absidata sui lati minori. Sul fianco posteriore della basilica si aprivano le due biblioteche, greca e latina, a pianta rettangolare, oltre le quali si accedeva al tempio del divo Traiano. Tra le biblioteche e di fronte al tempio si innalzava la Colonna Traiana.
La Colonna di Traiano
La Colonna di Traiano, il cui fregio rappresenta le guerre daciche dell’imperatore, è una felice invenzione. La Colonna e il primo monumento trionfale di questo genere e presenta rilievi di eccezionale qualità, attribuiti, almeno per la concezione, ad un “Maestro delle imprese di Traiano” che secondo alcuni sarebbe da identificare con l’architetto.
Fonte: piazzaitalia.ro Piazza Italia Journal, 2009 (Renata TATOMIR
Ricercatrice per il Fondo Giulio Magni)
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests:
Research Interests: Mesopotamian Archaeology, Mesopotamia History, Mesopotamian Religions, Ancient Mesopotamian Religions, Mesopotamian history, and 4 moreMesopotamia, Mesopotamian art and visual culture, Assyriology Sumerology Akkadian Sumerian Sumerian & Akkadian literature Sumerian Religion Mesopotamia History Ancient Mesopotamian Religions Cuneiform Ancient Near East Ancient Near Estern Languages Religious Studies, and Ancient Mesopotamia (History
"This book contains the results obtained by the author with sustained scientific efforts over several years. Core to the book is the concept of Hermeticism, its ultimate goal being to provide new insight into the evolution and... more
"This book contains the results obtained by the author with sustained scientific efforts over several
years. Core to the book is the concept of Hermeticism, its ultimate goal being to provide new
insight into the evolution and development of the Hermetic stream of thought and Hermetic arts
(techniques) as well, in the Eastern part of the Roman Empire during the first three
centuries of the Common Era.
The book is structured in seven chapters, as follows: I. Introduction in Hermeticism.
Statement of the Problem; II. Aspects on the method of approach and investigation of the texts of
the Hermetic techniques; III. The influence of the Near East; IV. Thoth-Hermes-Hermes
Trismegistus. The birth and the evolution of a divine syncretic character; V. Astrology; VI. Magic
and Hermeticism; VII. Occult sciences, alchemy and Hermeticism. The chapters are followed by
Conclusion, Illustrations, Bibliography, Abstract and Indices.
Information on Hermeticism transmitted in written form either by Oriental, Greco-Oriental,
and (Greco-) Roman authors or via anonymous epigraphic or papyrological texts revealed by
archaeological evidence forms the foundation for arguments and hence for the conclusions we
have reached. Evidence comes from different regions of the Eastern part of the Roman Empire,
and as such the present book has grown out of an attempt to harmonize all results in a coherent
framework. That fact allowed an interregional cross-cultural study mainly focused on three key
areas. In order of importance the provinces that we have taken into account are: Egypt, Asia Minor and the Roman Near East, which broadly correspond to the Roman provinces (traced through their historical development) Aegyptus, Syria and Judaea, Asia, Osrhoene (or Edessa), Mesopotamia. To these may also be added Achaea, Cappadocia, and Moesia. To sum up, we can say that these provinces taken as a whole define the concept of the Ancient Mediterranean World, whose political, social, cultural, and religious ideas and realities have generally influenced the Roman Empire, and particularly Hermeticism. The latter, seen as an essentially syncretic spiritual stream of thought, influenced by and in turn affecting different philosophical and religious ideas of the time, can only be properly understood if considered as part of the broader Mediterranean framework. This context includes both Hermes Trismegistus, the main imaginary-divine character of Hermeticism, a syncretic result of Eastern religious traditions, and his followers, the Hermetists, technicians and philosophers alike, subjects of the Roman Empire.
Hence, in an attempt to completely understand the realities of that time, we suggest that the
best way is to develop a transdisciplinary and multilevel analysis-based approach of the first three
centuries CE Hermeticism within the Eastern Roman provinces. The chapters of the book
constitute a detailed demonstration of our research. In this regard, while the first two chapters deal with the influence of th Eastern philosophical concepts such as (among others), sympatheia, the next ones offer a detailed presentation of the evolution of the divine eclectic character Thoth-Hermes-Trismegistos. Entering in depth analysis and starting from general to particular, our
research investigates the Hermetic techniques, i.e., astrology, magic, occult sciences, and alchemy. To illustrate our approach we used a rich variety of sources for each of the techniques.
Conclusions
As solution to Man’s spiritual salvation Hermeticism comes up with the achievement of a sympathetic relationship, in which the individual becomes One and All at the same time,
identifying himself with Nature, God and the Universe. The material world is seen as a mediation
and sustaining point which allows the initiate to begin his ascent back to the primeval One-All in
“Heaven”. Hermes Trismegistos, therefore, be it the syncretic archetypal God, and/or the
imaginary divine character which merges with the initiate disciple, is conceived as the Enlighted
One, the All-Encompassing being. As such, the Hermetic disciple becomes his worthy follower
and successor.
We think that the unifying understanding of the two types of Hermetic writings may be
facilitated by a new approach meant to overcome the restrictive and discontinuous interpretations
because of the rigid differences between fields of knowledge. To this extent we suggest as a
method of approach and investigation of both the Hermetic techniques and the Hermetic
phenomenon in general the transdisciplinary method based on the interconnection of the levels of reality, as it has been theorized in recent years by the Romanian scientist Basarab Nicolescu.
That being said, we conclude that both the magical tradition and the other Hermetic
techniques - astrology, occultism, alchemy – represent the operational aspect of Hermetic
philosophy which is rather analytical and descriptive, visual. During the centuries to which we
have referred, the two ascpects, the philosophical and the technical one were working together not only in individual people, but also in schools of thought. In fact, the very dividing of Hermeticism in its two approaches, philosophical and techniqual/operative, is an obvious invention of modern Western scholars which have “translated” Hermeticism into the image and on the likeness of their discriminative minds. This perspective however has contributed to the understanding of certain aspects of the Hermetic tradition, but it has also brought certain limits. The researchers in ancient Hermetic phenomenon came to realize that the “technical/operative” and “philosophical” genres of Hermetic literature are actually no else than pieces and facets of the whole. In this context, the Hermetic magic is an operationalization of philosophy inside the
technical matrix. The same cultural and philosophical elements are assimilated and synthesized in the magical papyri and in Corpus Hermeticum alike. But the magic itself is something that the
individual does, practices or likely something that the individual, through repeated practice,
merges with, becomes, hence, is. It is not possible to achieve magic through contemplation, but
through action only, through motion, be that action one of the ideas, or thoughts, not something
that is contemplated. The particularity - and hence the uniqueness – of the Hermetic system was
that his practitioner, the magician-philosopher realized that by means of a combination of action
(i.e., the astrological, magical, occult, and alchemical techniques) and philosophical reflection (i.e., Corpus Hermeticum) the spiritual essence of Man can be qualitatively enriched and spiritually elevated. With this elevation Man can develop a true understanding of himself and of the phenomena and processes in the universe. Combining action with thought and practice with philosophy, the Hermetist could acquire the ability to understand the essence of the universe hidden phenomena."""
years. Core to the book is the concept of Hermeticism, its ultimate goal being to provide new
insight into the evolution and development of the Hermetic stream of thought and Hermetic arts
(techniques) as well, in the Eastern part of the Roman Empire during the first three
centuries of the Common Era.
The book is structured in seven chapters, as follows: I. Introduction in Hermeticism.
Statement of the Problem; II. Aspects on the method of approach and investigation of the texts of
the Hermetic techniques; III. The influence of the Near East; IV. Thoth-Hermes-Hermes
Trismegistus. The birth and the evolution of a divine syncretic character; V. Astrology; VI. Magic
and Hermeticism; VII. Occult sciences, alchemy and Hermeticism. The chapters are followed by
Conclusion, Illustrations, Bibliography, Abstract and Indices.
Information on Hermeticism transmitted in written form either by Oriental, Greco-Oriental,
and (Greco-) Roman authors or via anonymous epigraphic or papyrological texts revealed by
archaeological evidence forms the foundation for arguments and hence for the conclusions we
have reached. Evidence comes from different regions of the Eastern part of the Roman Empire,
and as such the present book has grown out of an attempt to harmonize all results in a coherent
framework. That fact allowed an interregional cross-cultural study mainly focused on three key
areas. In order of importance the provinces that we have taken into account are: Egypt, Asia Minor and the Roman Near East, which broadly correspond to the Roman provinces (traced through their historical development) Aegyptus, Syria and Judaea, Asia, Osrhoene (or Edessa), Mesopotamia. To these may also be added Achaea, Cappadocia, and Moesia. To sum up, we can say that these provinces taken as a whole define the concept of the Ancient Mediterranean World, whose political, social, cultural, and religious ideas and realities have generally influenced the Roman Empire, and particularly Hermeticism. The latter, seen as an essentially syncretic spiritual stream of thought, influenced by and in turn affecting different philosophical and religious ideas of the time, can only be properly understood if considered as part of the broader Mediterranean framework. This context includes both Hermes Trismegistus, the main imaginary-divine character of Hermeticism, a syncretic result of Eastern religious traditions, and his followers, the Hermetists, technicians and philosophers alike, subjects of the Roman Empire.
Hence, in an attempt to completely understand the realities of that time, we suggest that the
best way is to develop a transdisciplinary and multilevel analysis-based approach of the first three
centuries CE Hermeticism within the Eastern Roman provinces. The chapters of the book
constitute a detailed demonstration of our research. In this regard, while the first two chapters deal with the influence of th Eastern philosophical concepts such as (among others), sympatheia, the next ones offer a detailed presentation of the evolution of the divine eclectic character Thoth-Hermes-Trismegistos. Entering in depth analysis and starting from general to particular, our
research investigates the Hermetic techniques, i.e., astrology, magic, occult sciences, and alchemy. To illustrate our approach we used a rich variety of sources for each of the techniques.
Conclusions
As solution to Man’s spiritual salvation Hermeticism comes up with the achievement of a sympathetic relationship, in which the individual becomes One and All at the same time,
identifying himself with Nature, God and the Universe. The material world is seen as a mediation
and sustaining point which allows the initiate to begin his ascent back to the primeval One-All in
“Heaven”. Hermes Trismegistos, therefore, be it the syncretic archetypal God, and/or the
imaginary divine character which merges with the initiate disciple, is conceived as the Enlighted
One, the All-Encompassing being. As such, the Hermetic disciple becomes his worthy follower
and successor.
We think that the unifying understanding of the two types of Hermetic writings may be
facilitated by a new approach meant to overcome the restrictive and discontinuous interpretations
because of the rigid differences between fields of knowledge. To this extent we suggest as a
method of approach and investigation of both the Hermetic techniques and the Hermetic
phenomenon in general the transdisciplinary method based on the interconnection of the levels of reality, as it has been theorized in recent years by the Romanian scientist Basarab Nicolescu.
That being said, we conclude that both the magical tradition and the other Hermetic
techniques - astrology, occultism, alchemy – represent the operational aspect of Hermetic
philosophy which is rather analytical and descriptive, visual. During the centuries to which we
have referred, the two ascpects, the philosophical and the technical one were working together not only in individual people, but also in schools of thought. In fact, the very dividing of Hermeticism in its two approaches, philosophical and techniqual/operative, is an obvious invention of modern Western scholars which have “translated” Hermeticism into the image and on the likeness of their discriminative minds. This perspective however has contributed to the understanding of certain aspects of the Hermetic tradition, but it has also brought certain limits. The researchers in ancient Hermetic phenomenon came to realize that the “technical/operative” and “philosophical” genres of Hermetic literature are actually no else than pieces and facets of the whole. In this context, the Hermetic magic is an operationalization of philosophy inside the
technical matrix. The same cultural and philosophical elements are assimilated and synthesized in the magical papyri and in Corpus Hermeticum alike. But the magic itself is something that the
individual does, practices or likely something that the individual, through repeated practice,
merges with, becomes, hence, is. It is not possible to achieve magic through contemplation, but
through action only, through motion, be that action one of the ideas, or thoughts, not something
that is contemplated. The particularity - and hence the uniqueness – of the Hermetic system was
that his practitioner, the magician-philosopher realized that by means of a combination of action
(i.e., the astrological, magical, occult, and alchemical techniques) and philosophical reflection (i.e., Corpus Hermeticum) the spiritual essence of Man can be qualitatively enriched and spiritually elevated. With this elevation Man can develop a true understanding of himself and of the phenomena and processes in the universe. Combining action with thought and practice with philosophy, the Hermetist could acquire the ability to understand the essence of the universe hidden phenomena."""